Mondo News

Ce scria presa de altădată despre sărbătoarea Crăciunului

Luni, 24 Decembrie 2018 14:36
Scris de: Vlad Economu
Ce scria presa de altădată despre sărbătoarea Crăciunului

In ultimii 133 de ani, Craciunul si-a facut din ce in ce mai mult loc in presa din Romania. A trecut, pe rand, de la o sarbatoare care “si-a pierdut caracterul” la un moment ce trebuie “benchetuit acasa in tête-à-tête”, ajungand, dupa Revolutia romana, la un “Mos Craciun reabilitat”, scrie Mediafax.

In ultimii 133 de ani, Craciunul a gasit loc sa zaboveasca in presa romaneasca, chiar daca la inceputurile acestei perioade a lipsit cu desavarsire. A trecut de la o sarbatoare care si-a “pierdut caracterul” la un moment care ocupa pagini intregi in publicatiile vremii, ajungand, in 1990, la un “Mos Craciun reabilitat”.

Craciunul, una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinatatii, celebreaza nasterea lui Iisus si este prilej de a petrece in familie, langa bradul impodobit, cu bucate traditionale, colinde si daruri asteptate atat de copii, cat si de cei mari.

Sarbatoarea crestinatatii a fost relatata in mod diferit in presa din ultimii aproximativ 130 de ani. Astfel, daca, in 1883, ziarul Timpul nu prezenta deloc sarbatorile de Craciun, in 1930, ziarele Adevarul si Cuvantul dedicau spatii ample Craciunului. Traditia Craciunului a continuat sa fie abordata in presa, in ani precum 1930 – 1940, dar si in 1989 si 1990, dupa Revolutia romana.

“Hotiile de la Primarie” in loc de cadourile de sub brad, in 1883

Ziarul Timpul din 24 decembrie 1883 nu prezenta deloc sarbatorile de Craciun. Oamenii puteau gasi titluri precum “Hotiile de la Primarie”, o casuta zilnica a publicatiei. Cu o privire scurta aruncata in paginile din urma, niciun rand scris despre Craciun, nici pe 20, 21, nici pe 22 decembrie.

In schimb, pe 20 decembrie, in filele ziarului se regaseau articole despre revocarea “presidentului” tribunalului din Bacau, informatii venite de la Paris, Hamburg, Berlin, Londra, Bruxelles, Roma, Hong-Kong si Agram. Cititorii puteau afla de recentele gratieri, despre inaugurarea liniei “Titu-Tergoviste”, dar si despre vacanta Camerei, pana pe 10 ianuarie, inclusiv, timp in care “cameristii vor avea timp, pe la caminele lor, sa cugete asupra proiectului de revisuire al d-nului C.A. Rosetti”.

Cititorii aflau, pe 21 decembrie, tot despre “Hotiile de la Primaria Capitalei”, despre “cei doi Dumas”, iar pe 22 si 23 decembrie romanii puteau citi despre “densitatea si calitatea dinasciantismul rosu” si despre “politica externa a acestui partid”.

Craciunul in 1930, o sarbatoare care “si-a cam pierdut caracterul”, intrucat “lumea nu mai are vreme – si nici bani, deci nici dispozitie – pentru petrecere”

Sarbatoarea Craciunului este relatata in ziarul Adevarul din 25 decembrie 1930 intr-un mod foarte divers, care oscileaza intre religios, social si satiric.

Astfel, pe prima pagina troneaza un desen, cu versurile “Steaua sus rasare ca o taina mare…”, in care niste oameni se uita la un brad de Craciun in varful caruia este asezata o stea pe care sunt scrise cuvintele “Viitorul Guvern”. Tot pe prima pagina, chiar alaturi de titlul ziarului apare un scurt pamflet: “in ajunul Craciunului, Camera a introdus lucrul de noapte, ca la brutarii, si a scos un buget… painea lui Dumnezeu!”.

In aceeasi nota, ziarul Adevarul din 25 decembrie 1930 prezinta mai multe fotografii cu oameni cu probleme de sarbatori, intre care una in cadrul unui material cu titlul “‘Clubul’ somerilor… Viata de caine a celor fara Craciun, O raita pe sub podurile Dambovitei”.

Totodata, pe prima pagina a ziarului apare o poezie intitulata “De Craciun” de Emil Isac, in a carei prima strofa se spune: “Copii saraci, care nu aveti nici jucarii, nici brad,/ O, simt cum lacramile voastre grele cad./ si cum ati cere si voi dragoste si jucarii/ si cum v-ati bucura si voi cu ceilalti fericiti copii!”. Pe prima pagina apare si un material intitulat “Petrecerea de sarbatori”, care demonstreaza ca in 1930 lucrurile nu stateau foarte diferit de perioada actuala.

“Pe vremuri, cand viata era mai usoara, cand timpul nu lipsea, cand oamenii lucrau mai izolati, cand caminul – cu bucatele si cu vinurile lui – avea o insemnatate de capetenie… sarbatorile, mai ales cele de Craciun, dadeau cel mai bun prilej neamurilor si prietenilor sa se intalneasca la un pahar de vin, dupa o recolta si in asteptarea cele viitoare. Astazi insa sarbatorile si-au cam pierdut caracterul. Lumea nu mai are vreme – si nici bani, deci nici dispozitie – pentru petrecere. Caminul s’a ruinat. Sotul si sotia sunt la lucru – la biurou, la catedra sau in laborator. Se intalnesc la mese si seara, tarziu. Gospodina nu mai are stiinta, si nici nu gaseste timp, sa intinda foile de placinta pe mobile. Cofetaria ii sta la dispozitie. si nici curcanul nu se mai rumeneste in cuptorul caminului – subt privegherea copiilor cu botisor sensibil – ci vine de-agata dela bucatarie si dela restaurant (…)”, se spune in materialul respectiv.

De asemenea, se face referire la faptul ca, “luati de zarva si de tempo viu al afacerilor, oamenii n’au nici timpul sa mediteze, sa-si treaca pe dinainte amintirile, sa se induioseze”. “N’au vreme sa-si cerceteze suportul moral (…) in zilele de sarbatoare, oamenii de-abea ar avea vreme sa se odihneasca pentru un an de munca si sa faca cunostinta cu copiii – lasati de capul lor (…) in familii, de Craciun oamenii se pot judeca bine, se pot certa cumse cade – lucru ce, in timpul anului, este aproape imposibil (…) Sarbatorile dau femeii ocazia unei sedinte furtunoase in parlamentul familial – o ocazie unica pe an, care n’ar trebui scapata: inculpatul e de fata, si-l poti tinea legat la stalpul infamiei cinci zile si cinci nopti – cu intermitenta… Din acest punct de vedere, chefurile cu musafirii, petrecerile in localuri, etc. – nu fac doi bani. Sarbatorile trebuesc benchetuite acasa in tête-à-tête – cu amintiri, cu reprosuri, cu zambete, lacrimi si cu scandal. Altfel sarbatorile n’au nici un rost”.

Publicatia cuprinde in numarul de Craciun si materiale religioase, reunite sub titluri “Steaua lui Hristos”, “Pacea lui Iisus”, dar si altele cu tenta sociala “Craciun de sacrificiu” si “Plecarea Regelui la Sinaia”, in care se spune ca Regele Carol a plecat din Gara de Nord cu un tren special la Sinaia, unde va petrece sarbatorile.

Si ziarul Cuvantul din 25 decembrie 1930 dedica prima pagina sarbatorii Craciunului, avand in centrul acesteia pe “Maica Domnului”, imaginea unei icoane pastrate intr-o biserica din Rusia. Traditia spune ca aceasta icoana “a fost aflata animata ‘ntr’un copac dintr’o padure in 1383″, iar autorul e necunoscut.

Tot pe prima pagina apare si materialul “Minunea din Bethleem”, dar si “Sa nu le mai dati buna ziua!” – Poveste de Craciun. Editia cuprinde si alte materiale dedicate sarbatorilor, intre care un Colind de Mircea Vulcanescu: “Colind sarac/ suflet sarac./ Sa pot, m’asi fi facut colac./ si’n miez de nuca as fi vrut sa ma prefac, / dar n’am putut,/ caci nu-i pe plac.(…)”.

“Anchete” din halele cu “alimente eftine, dar lipsa de cumparatori” in ajun de sarbatori, in 1931

In apropierea Craciunului anului 1931, ziaristii de la Curentul se concentreaza pe semantica acestui cuvant. Astfel, cititorii descopera ca “devine interesant cand afli ca in nici o limba a popoarelor crestine aceasta zi nu se cheama ca in romaneste, afara de cea ungara care incontestabil a luat pe «Karacsony» dela noi cari eram de mult crestini la venirea lor”.

Pe 25 decembrie, publicatia prezinta “Sarbatorile fara veselie ale detinutilor; Un popas, de Craciun, printre pensionarii «cetatilor ispasirii»”, un reportaj despre serbarile de Craciun ale detinutilor din inchisoare Vacaresti. “Dar cine poate imagina formidabila vibrate sufleteasca a celor inchisi, la gandul ca zilele Craciunului nu sunt acelea in care isi va putea revedea in tihna pe cei iubiti de dincolo de ziduri”, fac parte din articolul din Curentul.

Ziaristii “ancheteaza” piete si hale in ajun de sarbatori, iar “informatiile” sunt prezentate pe 25 decembrie si se invart in jurul sintagmei “Alimente …eftine, dar lipsa de cumparatori. “O raita prin piete in ajun de sarbatori da prilejul sa constatam ca efectele crizei sunt mult mai mari decat se poate inchipui. (…) O pereche de pui cu 60-65 de lei, o pereche de curcani cu 250- 300 de lei, iata preturi cari convin consumatorului, nu insa si negustorului. in hala de peste, liniste. (…) Pe platoul din strada Halelor, munti de brazi, cari asteapta in zadar cumparatori. (…)”.

Scrisoare deschisa pentru Mos Craciun in 1937, ultima zi de “propaganda electorala” si “obiceiu” romanilor de Sarbatori

“Minciuna lui Mos Craciun a invins veacurile. E acelasi si astazi. Numai Mosul s’a schimbat. Vremurile au trecut peste el, silindu-l sa se adapteze lor. Copiii de azi stiu ca dupa cum ei n’au fost adusi de barza, nici Mos Craciun nu e decat un unchi, «taticu» sau un vanzator de magazin cu jucarii. Halatul rosu nu e decat un accesoriu inutil, barba niste calti cari se deslipesc. Esentialul ramane cosul cu daruri”, scriau ziaristii de la Timpul in materialul “in vitrinele magazinelor, daruri de Craciun”, din 20 decembrie 1937.

Craciunul din 1937 a fost si unul politic, pe 22 decembrie fiind organizate alegerile generale. Acestea au fost si ultimele alegeri ale Romaniei inainte ca Regele Carol al II-lea sa dizolve Parlamentul si sa instaureze o dictatura regala in februarie. “in ultima zi de propaganda electorala: incaerari, schimgiuiri, telegrame de protest catre Suveran, scrisori intre sefii de partide” este materialul care anunta ziua votului.

Si chiar si asa, cu alegerile generale, pe 25 decembrie, Timpul deschide ziarul cu un brad mare si o povestire de Grigore Gafencu, director al publicatiei.

Cititorilor, ziarul Timpul le transmitea “cele mai bune ganduri de sanatate, belsug si pace”. “Cand maine, clopotele vor suna, dela un capat al globului pamanesc la celalt lumea intreaga, prinsa in valtoarea unor cumplite framantari va tresari de ingrijorare: – Ce inseamna vuetul de clopot? Suna a alarma? A sosit ziua mult temuta a sangeroasei incaerari? Nu. Nu a sosit decat Craciunul – ziua Pacei. si a sosit pe neasteptate, pe furis. Niciun semn prevestitor nu a ajuns pana la noi: afara nu a cazut nici un fulg de zapada, inauntrul sufletelor noastre nu a rasunat nici un avant impaciuitor”, scria Gafencu, in editia din 25 decembrie.

“Aproape nu exista eveniment mai de seama legat de viata, pentru care Romanul sa nu aiba o datina sau un obiceiu. Fiecare sarbatoare, fiecare anotimp, fiecare varsta isi au obiceiurile lor, in care sufletul omului se aseaza, dupa anumite ritualuri statornice din strabuni. (…) Nicaieri, ca la tara si niciodata mai bine ca la Craciun – nu se poate simti mai profund adevarul celor afirmate”, se preciza in articolul “Frumoasele noastre obiceiuri de Sf. Sarbatori ale Craciunului”.

In urma cu 77 de ani, colindele surprindeau prin alte versuri precum “Dati-ne un colac bun/ Buna dimineata la Mos Ajun/ Da-mi un covrig/ Ca mor de frig” si “Fasetel in foi de mar/ De cand Domnul s’a nascut/ Vai adanci au isvorit/ Crang uscat frunza i-a dat/ Camp parlit a inverzit”.

Tot pe 25 decembrie, apare o “scrisoare deschisa” adresata lui Mos Craciun. “Onorate Mos Craciun/ Iarta-ma ca iti scriu la ziar/ Dar adresa d-tale n’am gasit’o in anuar/ Timpul fiind o gazeta de tiraj, nu e asa/ mi-am inchipuit, fireste, c’o ci testi si d-ta/ Astfel vei avea placerea ca sa-ti a mintesti de mine/ De copilul de-odinioara care te-as tepta pe tine. (…) Ba ceva mai mult: acuma faci si pe politicianu!/ Sa nu-mi spui ca e calomnie! Am martor: Dinu Bratianu/ S’ a jurat omul pe barba, pe sefie si diurne,/ Cum ca te-a vazut pe tine cum controboiai prin urne/ Si-asta-i foarte explicabil: dupa-a coperis socot/ Tu intrasi prin cosul sobei drept in localul de vot/ Dar ce cautai acolo, Mos Craciune, poai sa spui/ Cine te-a rugat lui Guta alte voturi sa-i mai pui?/ Ai sa-mi spui Dinu Bratianu, pentru ca mi te-a tradat? (…) Iar tu vrand sa faci glume de senil spiritual/ il scosesi din sac pe Guta cu partidul liberal/ Chestia asta Mos Craciune, daca-as reclama-o’n cer/ ti se’nfunda rau, dar nu vreau om batran s’ajung/ in sfarsit mai am cu tine inc’o rafuiala mare/ Bre, afara de sarmale nu mai stii alta mancare?/ (…) inainte de incheierea, onorate Mos Craciun/ Te rog ia’n consideratie toate cate ti le spun/ Fiindca zau imi este mila cand te vad om in etate/ Umbland pe acoperisuri, haida-ha cu sacu’n spate…/ Tu de cand faci slujba asta, n’ai avansat pe pamant/ Ai ramas tot “Mos” Craciunul, n’ ai ajuns la rang de sfant/ si daca mai faci nazbatii, cerul se scandalieaza/ si te pomenesti de odata ca pe loc te deblocheaza”, de N. Constantinescu.

In ziarul Timpul, Mos Craciun a fost si in lumea vedetelor de cinema, dar a realizat si un material cu recomandari pentru masa de sarbatori. Astfel, gospodinele nu trebuiau sa-si faca prea multe griji, editorii publicand si retetele. Astfel, pentru prima zi este recomandat crap cu smantana, sarmale cu mamaliguta, friptura de curcan cu salata, tort cu crema de cafea, fructe, a doua zi ar fi potrivita o salata frantuzeasca, caltabosi, rata umpluta, tort de migdale, iar a treia zi pate de ficat de gasca, ciorba de potroace, purcel de lapte pe varza, salata de fructe cu frisca.

Timpul publica “Colinda sufletelor, da ziua datinelor, la Palat, la Patriarhie si la ateneu, miscatoare festivitati, la care a asistat si Suveranul”, “Sus boieri nu mai dormiti”, un material de Cezar Petrescu, si un material scris de regina Maria, intitulat “Picaturi de negreala deasupra Londrei”, un articol ce prezinta o poveste de Craciun.

Craciunul in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial: inca se invoca “bogatia unei specifice vieti spirituale” a poporului roman si “farmecul de nedescris” al sarbatorilor crestinesti”

In ciuda conflictului mondial, Romania isi mentinea inca neutralitatea si continua sa acorde o importanta mare sarbatorilor de Craciun.

Astfel, ziarul Curentul din 25 decembrie 1940 are intreaga prima pagina dedicata sarbatoriilor de iarna, pe aceasta fiind publicata o imagine color cu Mos Craciun, peste care sunt suprapuse patru desene mai mici cu diferite obiceiuri specifice sarbatorilor, respectiv impodobitul pomului, mersul cu Steaua, colindatul si Magii de la rasarit.

Spre deosebire de alte publicatii socialiste din acea perioada, Curentul dedica intreaga sa editie din 25 decembrie 1940 unor materiale despre sarbatori, precum “Nasterea Domnului Iisus Hristos in lumina celor mai noui cercetari”, “Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu”, “Craciunul strabun”, “Chemarea primilor fulgi”

In materialul “Craciunul strabun” se spune ca “I-a fost dat neamului nostru, dela Dumnezeu poate, sa traiasca din plin bogatia unei specifice vieti spirituale. N’am vrea, prin aceasta, sa contestam spiritualitatea unor alte natiuni, dar nimeni nu va putea tagadui noua vreodata farmecul de nedescris si de nepatruns, cu care stim noi poporul roman sa ne traim inaltatoarele zile ale sarbatorilor crestinesti”. Materialul face referire si la versurile lui George Cosbuc “Afara ninge linistit/ si’n casa arde focul, / Iar noi pe langa mama stand/ De mult uitaram jocul”.

Craciunul din perspectiva artistilor celebri ai anilor 1940: De la Mihai Popescu la Ion Dacian si Dina Cocea

Un “interview-ancheta in lumea teatrala” din ziarul Curentul din 25 decembrie 1940, intitulat “Mos Craciun printre actori”, prezinta perspectiva unor artisti celebri ai perioadei respective, intre care au raspuns Mihai Popescu, Ion Dacian si Dina Cocea.

“Luat din scurt, d. Mihai Popescu crede in Mos Craciun: ‘ fiindca n’a uitat niciodata sa vina, inca de cand eram copil. intotdeauna m’a vizitat si nu s’a desmintit niciodata. N’am niciun motiv sa ma’ndoiesc si acum de el si mi-ar parea chiar mai rau decat in copilarie, daca n’ar veni (…)”.

Ion Dacian, la momentul respectiv director al teatrului Alhambra: “Fiind de neam de preoti din Ardeal, – chiar tatal meu e popa intr’un pitoresc orasel din Tarnava Mare – am fost crescut cu credinta si frica lui Dumnezeu, asa ca e firesc sa cred in Mos Craciun, si iata cum: odinioara mi-l inchipuiam ca pe un mos bun, cu barba colilie, care rasplateste pe copilul cuminte si nu da atentie celui rau. Azi, cred in Mos Craciun, ca intr’un simbol al existentei unei puteri divine, diriguitoare a destinelor omului. Spiritualiceste vorbind, Mos Craciun, si azi nu poate aduce bucurie, decat celor care se comporta potrivit principiilor etice. Pentru ca pe un fond sufletesc stricat, nu se poate altoi o idee generoasa”.

La randul sau, Dina Cocea spunea: “Cred in Mos Craciun daca e gentil”.

Craciunul socialist cumpatat: “militantul socialist traieste zi de zi aceasta aspra viata a norodului”

Libertatea – ziar de informatie si lupta socialista – din 24 decembrie 1944 are un material pe prima pagina, intitulat “Sarbatorile noastre”: “Anul acesta, poporul nostru va praznui sarbatorile, altadata imbelsugate, cu multa cumpatare. Militantul socialist traieste zi de zi aceasta aspra viata a norodului (…) Nu are dreptul militantul socialist, in aceste vremuri grele, sa evadeze, sa paraseasca corabia sociala. Furtuna va trece (…) Norodul muncitor trece prin cele mai grele clipe ale luptei sale impotriva opresiunei. Hitlerismul face ultimele sale sfortari ca sa se cramponeze de cate-un colt de stanca”.

In editia din 25 decembrie 1944 a ziarului Libertatea, pe prima pagina troneaza un desen cu “omul socialist”, alaturi de cuvantul “Munca”. “Traiasca Socialismul!”, “Traiasca Libertatea!”, sunt alte indemnuri de pe prima pagina a publicatiei, care include totusi si un material intitulat “Ganduri de Craciun”, ce se refera intr-o maniera mai inedita la Fecioara Maria: “Craciunul ar putea fi – vazut prin prisma ideilor desbarate de prejudecati – un omagiu adus femeii si maternitatii. Copilul ‘ce s’a zamislit’ in pantecele fecioresc al Mariei – si a carui nastere avea sa sguduie mai tarziu, din temelii asezarile omenesti – ‘s’a coborit’ pe pamant, intre noi toti, cu o dragoste nesfarsita pentru faptura care l-a daruit vietii”.

Craciunul dupa Al Doilea Razboi Mondial – o bucurie “inconceptibila”, “sub un cer de otel”

“Ne am deprins de o viata intreaga sa sarbatorim ziua Nasterii Domnului, – potrivit intelesului acestei inalte sarbatori – cu prealabila si bucuroasa pregatire. Daca nu prea multi dintre noi erau in stare sa urce cu mintea si cu amintirile istorice, pana la augusta inaltime a Bethleemului, lumea ceallata, amestecata si numeroasa, se multumea cu ceva daruri pamantesti, cu o dimineata petrecuta traditional la biserica si cu desfatarile mesei. Azi, sarbatoarea de iarna a crestinatatii vine spre caminele noastre sub un cer de otel si intr-o atmosfera de tragedie. Nu ne tihneste Craciunul. Si nu stiu cum ar putea sa-i tihneasca fie si celui mai adapostit dintre noi. (…) Moldova este in ghiarele pieriei. La cativa pasi de vitrinele din centrul nostru bucuresean, ard in umbra ochii de lup ai foamei, ai disperarii si ai descompunerii sociale. (…) Bucuria Craciunului este inconceptibila si perimata daca nu zmulgem fiecare, din saracie si din putinul nostru, o particica pentru cei care nu mai au nimic. Dati, bogatilor. Milostiti-va! Muiati inimile voastre, cei care va credetii fiii Bisericii, in izvoarele darniciei. (…) Hristos nu sta la masa de Craciun a celui fara mila si fara darnicie”, nota Gala Galaction, pe 24 decembrie, in Adeverul, in 1946.

Tot in Adeverul, B. Branisteanu, directorul ziarului din acea perioada, scrie un material intitulat “Sa luam aminte! Reflectii de Craciun”. Atmosfera descrisa de Galaction continua si in randurile lui Branisteanu. “Traim astazi imprejurari tragice. Avem cuvant sa fim bucurosi ca am scapat de cosmarul barbariei dictatoriale, ca am vazut sfarsit groaznicul razboi, dar nu ne putem sarbatorii salvarea noastra, a tarii, a omenirii”, scria directorul Adeverul.

In paginile ziarului aparea un anunt privind “opera de ajutorare «Craciunul saracului»”, organizata de Partidul National Liberal, in care au fost impartite oamenilor imbracaminte, alimente, dar si bani.

Craciunul in 1947: “o sarbatoare cu suflet nou”

In Timpul – mare ziar de informatie si reportaj – din 24 decembrie 1947 apare un material cu titlul “in preajma Craciunului”, pe prima pagina, alaturi de “Investitura Noului Mitropolit al Moldovei si a altor doi inalti chiriarhi/ Solemnitatea dela Palatul Regal si Cuvantarea M.S. Regelui”, dar si alaturi de “Mesagiul Maresalului Tito catre D. Prim Ministr. Dr. Petru Groza”.

“Craciunul este, anul acesta, o sarbatoare cu suflet nou. Populatia il intampina eliberata de nelinisti si de cosmaruri. intre Craciunurile din anii din urma, cu lipsurile si tristetile lor, si cel de azi, munca categoriilor producatoare, efortul lor constructiv, au asezat o piatra despartitoare. tara are azi, daca nu belsug, siguranta celor de trebuinta. intre timp, au fost reforma monetara si recolta satisfacatoare, la care spiritul de ordine si de gospodarie in economie au adaugat un plus de conditii favorabile. Roadele stabilizarii am inceput sa le culegem. Este evident ca muncitorul, taranul, intelectualul sunt azi mai inlesniti ca ieri. in magazine, in cele alimentare, in cele de confectii, miscarea e vie. Nu lipseste carnea, nu lipsesc grasimile, avem paine (…) in ajunul Sarbatorilor, autoritatile au luat masurile necesare de aprovizionare (…) De cate ori pana acum Mos Craciun, cel cu zambetul cald si blajin in barba lui de zapada, n’a fost intampinat de multimea celor nevoiasi cu maxilarele stranse si cu privirea sleita de neputinta! Mai sunt desigur si azi destui neajutati. Mai putin neajutati ca altadata; cei mai multi insa anul acesta intampina Craciunul intr-o dispozitie noua, cu alta stare de spirit si cu multe, foarte multe nadejdi in viitorul apropiat”.

Totodata, ziarul Timpul a avut pe 25 decembrie 1947 un numar special de Craciun. Pe prima pagina a acestui numar apare un editorial, intitulat “Craciunul 1947″, in care se spune printre altele ca “Sarbatorile ofera popasuri de reculegere si de reevaluare a patrimoniului credintei; ele obliga la o decantare a sentimentului religios de acele impuritati pe care viata de toate zilele le introduce in sufletul credinciosului”. Totusi, materialul se refera si la faptul ca “Sarbatorile, atat cat prilejuiesc desfatari spirituale pentru credinciosi, stimuleaza si inclinarile de opulenta ale acestora care, dupa ce au reusit sa-si faca din viata o continua serbare, altereaza si sensul sarbatorilor, amplificandu-le la niste intreceri de libatiuni gastronomice in care ‘sfant’ ar putea fi socotit doar egoismul lor!”. Editorialul le recomanda totodata credinciosilor sa ramana cu “credinta nealterata de fast”.

Editia de Craciun a Timpul din 1947 mai cuprinde materiale precum “Craciunul de odinioara”, sfaturi referitoare la “Cum sa primim musafirii”, Colinde si informatii despre spectacolele de Craciun si programul de radio de sarbatori, “Cum a fost vremea de Craciun in ultimele trei sferturi de veac”, dar si “epigrame” reunite sub titlul “in prima zi de Craciun mananc la mama”, insotite de o caricatura cu un porc ce isi asteapta taierea.

Craciunul ’89 – ’90: de la nasterea Domnului, la nasterea Revolutiei si a libertatii, continuand cu “Sacul lui Mos Craciun”

Ziarul Tineretul Liber se deschidea, pe 28 decembrie 1989, cu o fotografie ce infatiseaza mai multi copii, sub care scrie “Abia din 22 decembrie, 1989, au inceput copiii nostri sa aiba copilarie”, iar pe pagina a doua era prezentat poemul “Craciun singeros”.

Pe 22 decembrie 1990, Tineretul Liber scria un material despre “Colinda internationala de Craciun”, unde sunt prezentate mai multe actiuni din lume precum “Bethleem fara ceremonii oficiale; Papa a cerut un Craciun discret” si “Daruri pentru americanii din Golf”.

“Altadata, ca si azi, sarbatorile erau somptuoase. in cinstea zeilor, nimeni nu se uita la cheltuiala, bauturile alcoolizate care ii ajutau pe oameni sa pastreze in suflet caldura care disparuse din cer. (…) Nu se spunea «sa ai noroc, se spunea sa ai porc». (…) in ce priveste ospatul de Craciun, el trebuie sa inceapa o data cu aparitia primei stele, stea care se presupune ca a stralucit altadata deasupra Bethleemului, indicand drumul celor trei magi”.

De asemenea, la un an de la evenintele din ’89, in Tineretul Liber aparea “Colinda pentru copiii mei”: “Timisoara, leaganul copilariei mele, icoana in sufletul meu, cine ar fi cutezat sa-mi spuna c-o voi uda cu nesfarsite lacrimi amare, cindva, in preajma Craciunului, al Craciunului 1989? Cand el Craciunul, incepea dupa datina strabuna cu «Buna dimineata la Mos Ajun». Ce mult e de atunci… si acum? Acum, iata-ma sfasiata de durere”.

- Recuperarea obiceiurilor traditionale de Craciun, dupa Revolutia din decembrie 1989 – Craciunul, de la o sarbatoare somptuoasa pana la un eveniment liber, sarbatorit in familie intr-o stare de euforie, in jurul unui brad impodobit cu globuri, beteala, portocale si bomboane

Ziarul Romania libera din 22 decembrie 1990 are pe prima pagina un editorial, intitulat “Lasa-i, mai lasa-i, ca-n moarte dorm”, ilustrat cu imaginea unei icoane, si un colind intitulat “Praznic luminos”: “Praznic luminos/ Stralucind frumos,/ Astazi ne-a sosit/ si ne-a ‘nveselit/ Ca mintuitorul/ si izbavitorul/ Cu trup a venit”.

Pe pagina a patra, ziarul are mai multe materiale dedicate sarbatorilor, intre care “Filmul si Craciunul”, in care se spune ca “sarbatorim Craciunul, la Televiziunea noastra, pentru a doua oara de la infiintarea ei”. “inca pare incredibil. si totusi… acum citiva ani, intr-o emisiune de simbata realizata de Tudor Vornicu, cu doua zile inainte de Craciun, la rubrica de desene animate ne erau oferite aventurile de Craciun ale lui Donald Duck. La subtitrare, bineinteles ca era trecut in loc de Mos Craciun Mos Gerila, iar Craciunul devenea Anul Nou, dar imaginea, sunetele lui ‘Jingle Bells’ au constituit un vesel si duios colind daruit de niste oameni de suflet unui popor chinuit. Douazeci de minute de disidenta de neuitat”.

Un alt material este “Semnificatia obiceiurilor de Craciun”. “Odata cu libertatea noastra am dobindit si libertatea cuvintului, libertatea de a spune adevarul. Epoca care a trecut ne-a facut sa imbracam acest adevar in forme false, deformate sau sa-l trecem intr-un dictionar al expresiilor tabuate de magia neagra a comunismului. Asa s-a intimplat si cu obiceiurile traditionale de Craciun”, se spune in material care continua cu definitia Craciunului si cu o scurta prezentare a obiceiurilor de la Craciun pana la Boboteaza.

Si pagina a cincea este dedicata sarbatorii religioase, prezentand un desen cu titlul “Hristor se naste, slaviti-L”, dar si materiale cu titlurile “Iisus Hristos, plinirea veacurilor” si “Darurilor magilor si ale noastre” si colinde.

Pe de alta parte, editiile din 20 si 21 decembrie 1990 ale ziarului Libertatea cuprind mai multe materiale despre diverse evenimente organizate cu prilejul sarbatorilor, intre care “Un Mos Craciun gratuit”, in care 150 de elevi ai Liceului “Iulia Hasdeu” au primit daruri.

In ziarul Libertatea se remarca si editorialul “Sacul lui Mos Craciun ’90″, care subliniaza recuperarea sarbatorilor de Craciun de catre romani. “De ani si ani ne-a fost dor, am tinjit atita dupa un Craciun liber, sarbatorit in familie intr-o stare de euforie, in jurul unui brad impodobit cu globuri, beteala, portocale, bomboane etc. de un An Nou pe care sa-l intimpinam cu nedisimulata bucurie, plini de inaltatoare nadejdi. si, daca reusim sa ne desprindem din starea de confuzie draceasca in care ne-au aruncat evenimentele, daca ne putem rupe de viziunea tragica asupra vietii, de tristetea blestemata care urmareste incercatul nostru popor, atunci reusim sa ne regasim pe noi insine (…) Sa-l cinstim deci, cum se cuvine pe Mos Craciun ’90, chiar daca, saracul vine cu sacul aproape gol! (…) Deci sa fim optimisti, sa-l asteptam cu incredere pe… reabilitatul Mos Craciun, pentru ca din sacul lui miraculos tot va scoate el cite ceva pentru a stirni bucurie si a face sa izvorasca lumini de speranta si fericire in ochii copiilor”.

Sursa foto: adevarul


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata

*

Copyright © Mondo News 2008 - 2013. All rights reserved.
x

horoscop 25 iunie 2019, horoscop marti, horoscop azi, horoscop zilnic Horoscop 25 iunie 2019. Racii trebuie să țină cu dinții de bani, iar Scorpionii sunt agresivi


simona halep, fed cup, modificare format, refuz Motivul pentru care Simona Halep va refuza să joace la Fed Cup


cimitir vesel, sapanta, loc de veci, pret Cât costă un loc de veci în Cimitirul Vesel de la Săpânța? O să te umfle râsul


vocea romaniei, pro tv, jurat nou, andra, horia brenciu, inlocuire, sezon 9 Andra, înlocuită de la Vocea României! Pe cine a adus ProTV în juriu