Îndrăgitul artist Mihai Constantinescu a suferit un nou stop cardiac, luni seară, și a fost transportat de urgență la spitalul Floreasca din Capitală, informează presa tabloidă. Medicii l-au resuscitat pe cântăreț timp de 10 minute. Conform unor surse, Mihai Constantinescu a fost stabilizat și rămâne sub supraveghere medicală.
Update: Mihai Constatinescu se află în continuare în stare critică. Artistul a mai făcut un stop cardiac, în timpul nopții, la spital şi este în comă. Mihai Constantinescu este internat la Terapie Intensivă, în spitalul Floreasca din Capitală, anunță România Tv.
Știre inițială
Luni seara, Mihai Constantinescu fost dus la Spitalul Floreasca, unde medicii au reușit să îi salveze viața, dar pronosticul este rezervat. Cântărețul se confruntă de ani de zile cu probleme de sănătate la inimă, acesta fiind și operat.
Mihai Constantinescu a trecut printr-o operație pe cord deschis, pe 12 octombrie 2017. Medicii i-au înlocuit o valvă care îi punea viața în pericol, printr-o operație dificilă care a ținut opt ore.
Sursa foto: adevarul
Stimată Redacţie!
Scriu poezii… şi îmi place să cred că poeziile mele ating cele mai fragile corzi ale fiinţei nostre.
De aceea, îmi permit ca in fisierul atasat să vă trimit versurile închinate lui Mihai Constantinescu… !
V-aş ruga, dacă sunteţi de acord, să o oferim tuturor ca pe un moment de regăsire alături de Mihai, de chemare la rugăciune…
Cu speranţă,
Emmanuelle
CÂINII VAGABONZI SE ROAGĂ…
(17. 05. 2019)
Eu sunt câine vagabond,
am ochi verzi şi părul blond
şi mă rog pentru Mihai
să îl ajut s-ajungă în Rai
căci doar el mi-a fost mămucă
atunci când plângeam pe luncă,
leagăn aurit… mi-a fost
când mi-a dat un adăpost….
M-a iubit, m-a luat în braţe,
mângâieri îmi oferea,
seara… îmi împletea moaţe
pe un ţol de catifea.
Nu da voie nimănui
să m-atingă, mă rănească,
devenea, de leu… un pui,
de încercau să mă hulească.
Dimineaţa, mă trezea
sărutându-mă în somn,
până îşi bea a lui cafea
era sluga’mi, eu… un domn!
Nu ştia cum să m-alinte
ca să fiu mereu ferice
şi-ale sale dulci cuvinte
îmi ştergeau din cicatrice
căci copii de clasa a patra
mă chemau în jocul lor,
peste gard dădeau cu piatra,
nu gândeau că ochii’mi dor.
Viaţa mea fusese dură
dar acum avea un sens,
îi lătram pe cei ce fură
şi-aveam noi, doi, un consens.
De aceea, azi, vă rog,
pe cei mici, şi pe cei mari
(orice câine vagabond!),
să veniţi, ai mei ştrengari,
ca să stăm în rugăciuni
cât pe lume va fi soare,
ale morţii urâciuni
să se înalţe ca o boare,
să se ducă în lumea mare,
să se facă porumbei,
să nu fure fiinţa care
ţine în mână lumânare!…
Şi, s-au adunat cu toţii,
din pământ, de sub pământ,
de prin ceruri şi neanturi,
la acel prea trist mormânt…
Stau de veghe la firidă,
nu-i permit să se deschidă
fiindcă vor ca să-l mai vadă,
zi de zi, pe aceeaşi stradă…
Câini vagabonzi se roagă…
De Mihai Constantinescu,
să nu plece în lumea largă
lângă alţi şi Eminescu,
să mai stea, pentru o clipă,
lângă câinii vagabonzi
pân’ le creşte o aripă
la toţi cei cinstiţi şi lorzi,
şi-atunci… vor pleca împreună
pân’ la stele, pân’ la lună
şi îşi vor ţine legâmânt
a sta, toţi, într-un mormânt!…
Câini vagabonzi se roagă…
Pentru viaţa lui Mihai,
a lor mamă, fiinţa dragă
ce le da miere şi ceai…
– Doamne, la al nostru rege,
Te rugăm, dă-i sănătate,
schimbă, Tu, această lege
care vrea să îl ia departe,
Doamne, să nu ne despartă
nici o lege strâmbă, dreaptă,
să n-ajungem iar, orfani,
cum am fost atâţia ani!…
Doamne, astăzi, ne rugăm
la a Ta înţelepciune
şi, cu toţii, să închinăm,
lui Mihai, o rugăciune!…
Câinii vagabonzi se roagă…