La 25 de ani de la Revolutia din 1989, cei mai multi dintre romani considera ca evenimentele de atunci au fost initiate din interiorul Romaniei. Un sondaj INSCOP arata ca 49,5% dintre respondenti cred ca evenimentele din decembrie 1989 au fost initiate din interiorul Romaniei, in timp ce 36,2% cred ca au fost initiate din afara tarii, iar in ceea ce priveste procesul sotilor Ceausescu, 68,4% dintre romani cred ca a fost unul incorect.
In urma cu 25 de ani, la 21 decembrie, dupa ce cu o zi inainte ii etichetase pe cei care protestau la Timisoara ca dusmani ai revolutiei socialiste, Nicolae Ceausescu, dorind sa transmita in toata tara mesajul ca populatia sprijina conducerea de partid si de stat, convoca, in jurul pranzului, o mare adunare populara, in fata sediului Comitetului Central al PCR.
Nicolae Ceausescu, ramas in cladirea Comitetului Central al PCR, era anuntat, in noaptea de 21 spre 22 decembrie, ca miscarea de strada a fost reprimata si zona centrala a Capitalei a fost degajata de manifestanti.
Cateva ore mai tarziu, in 22 decembrie, bucurestenii ieseau din nou in strada, in numar mult mai mare, estimat la cateva zeci de mii, si ocupau piata din fata Comitetului Central al Partidului Comunist, determinandu-l pe Ceausescu sa paraseasca sediul CC cu un elicopter.
Cel care i-a executat pe sotii Ceausescu rememoreaza ultimele lor clipe
Fostul parasutist Ionel Boeru, cel care alaturi de plutonierul Dorin Carlan si sergentul-major Octavian Gheorghiu a facut parte din plutonul de executie din 25 decembrie 1989, a acordat un interviu tabloidului britanic The Mirror. Militarul este convins ca cele 29 de gloante trase din arma sa au fost cele care l-au ucis pe “diabolicul” presedinte si pe “nemiloasa” lui sotie, Elena Ceausescu, scrie Jurnalul.ro.
Ionel Boeru isi mai aminteste ca Nicolae Ceausescu mirosea puternic a after-shave. “Ultimele cuvinte ale lui au fost ‘Traiasca Republica Socialista Romania, independenta si libera'”, povesteste Boeru. In contrast, Elena Ceausescu mirosea urat. “Ultimele ei cuvinte n-aveau nicio legatura cu cele ale unui om de stat. A tipat la un soldat si l-a injurat”, continua fost parasutist.
Citeste si: 25 DE ANI DE LA REVOLUTIE: PROTESTELE DE LA BUCURESTI, REPRIMATE CU GLOANTE
Ionel Boeru, acum in varsta de 56 de ani, vorbeste rar despre ce s-a intamplat in ziua aceea de Craciun. Inca nu i-a spus fiicei sale in varsta de 9 ani ca a facut parte din plutonul care i-a executat pe Elena si Nicolae Ceausescu.
Impreuna cu reporterii Daily Mirror, Ionel Boeru a mers la mormantul fostilor dictatori. Nu mai fusese decat de doua ori. “Nu am regrete. Si da, sunt sigur ca gloantele mele au fost cele care i-a ucis. Nu este un motiv de mandrie, dar este ceea ce s-a intamplat”, spune Boeru uitandu-se la piatra de mormant.
Apoi, Boeru a povestit in detaliu lucruri pe care nu le-a mai spus niciodata, mai noteaza Jurnalul.ro. Detalii despre cum a decurs judecata, ce au spus si cum s-au comportat sotii Ceausescu la proces.
“Eram in sala unde avea loc procesul si aveam ordin sa-i impusc pe sotii Ceausescu in cazul in care s-ar fi incercat salvarea lor. Arma o aveam la piept si ma uitam la ei tot timpul. Am tras cu urechea in momentul in care judecatorii au dat verdictul, dar si in timpul deliberarilor. Nicoale Ceausescu i-a spus sotiei ca el crede ca va fi achitat. Vorbeau intre ei foarte incet. Deseori o atingea cu mana pe picior ca s-o linisteasca. Apoi judecatorii s-au intors de la deliberari si au anuntat ca cei doi sunt vinovati. Au anuntat pedeapsa capitala, apoi au plecat, iar sentinta trebuia dusa la indeplinire imediat. in acel moment, nu mai eram decat noi trei in incapere. Ceausescu spunea ca a fost tradat de generalii sai. Unul dintre ei se aflase in incapere si construia un avion de hartie”, spune Boeru.
Fostul militar si-a amintit chiar un amanunt pe care nu si-l poate explica. Desi urma sa fie executat, un colonel i-a adus lui Ceausescu o doza de insulina, pentru ca era diabetic.
“Ciudat, daca tot urma sa fie ucis”, a comentat Boeru. Fostului parasutist i se ordonase sa-i scoata din incapere pe rand.
“Mi s-a ordonat sa-i scot din camera pe rand si sa-i impusc, dar ei mi-au spus ca vor sa moara impreuna, iar cererea lor a fost acceptata. Apoi trei soldati au venit cu o franghie si le-au legat mainile la spate. Eu si inca un soldat l-am luat pe Ceausescu, alti doi au luat-o pe Elena. Am iesit afara, mai intai cu Nicoale Ceausescu, si am luat-o la stanga, spre locul unde urma sa aiba loc executia. Pe la mijlocul drumului, ne-am oprit, iar el a inceput sa murmure si sa cante primul vers din Internationala. Apoi a strigat Traiasca Republica Socialista Romania – independenta si libera “, a spus Ionel Boeru.
Boeru a auzit apoi ceva in spatele lui. “Un soldat poreclit Masinuta striga la sotia lui Ceausescu si ea i-a zis ‘Nenorocitule'”.
“L-am dus la zid, ne-am intors, am facut sase pasi si ne-am intors spre ei – si am vazut ca un soldat ramasese lansa Ceausesti. Nu parea sa realizeze ce se intampla. Apoi a fugit repede de acolo! Am vrut sa ma asigur ca am gloante, asa ca am verificat. stiam ca mai am 29 de gloante. Le-am amintit baietilor sa puna pustile pe automat si, cand am dat ordinul, au tras. Eu am tras primele gloante – trei rafale din AK-47. in timpul primei rafale l-am vazut pe Ceausescu cum a cazut in genunchi si inspre spate. Primele gloante i-au patruns in picioare, apoi arma s-a ridicat, iar gloantele au intrat in piept. Am tras urmatoarea rafala inspre ea. A cazut pe stanga. Unul dintre colegii mei a uitat sa treaca pe automat si a tras glont cu glont. si celalalt nu a tras decat mai tarziu, cand erau deja la pamant. Cred ca era traumatizat. Asa ca sunt sigur ca gloantele mele i-au ucis pe amandoi”, a spus Boeru.
Citeste si: MARTURII DE LA REVOLUTIA DIN 1989
Fostul militar spune ca imediat dupa executie s-a temut ca va fi impuscat: “M-am temut ca voi fi impuscat. Mi-am ridicat arma in aer si am strigat: Asta este pentru colegii mei de la Bucuresti si Timisoara. Am zis-o de soc si teama”.
Ulterior, sotii Ceausescu au fost pusi in saci si apoi bagati in elicopterul care a plecat la Bucuresti. Spatiul in elicopter era mic, asa ca unul dintre soldati s-a asezat pe cadavrele celor doi ca sa aiba loc.
La Bucuresti au predat cadavrele si s-au intors apoi la baza lor. Țara era in deruta si Boeru s-a termut ca ar putea fi ucis in orice moment.
“Se presupunea ca este un secret ceea ce se intamplase, dar cand ne-am intors la baza, toata lumea stia. Era Craciunul si ni s-a permis sa bem. Mi s-a dat o sticla de coniac romanesc. Am baut-o aproape pe toata dintr-o suflare. Apoi am mers sa ma culc. Am dormit doua sau trei ore, apoi m-am trezit pentru masa de seara. Nu era prea vesel si am baut votca. De obicei era interzis”, a povestit Ioan Boeru.
Fotografiile si imaginile video cu cadavrele ciuruite de gloante ale sotilor Ceausescu au facut senzatie pe tot globul de acel Craciun, aminteste The Mirror.
Jurnalistii britanici mai scriu ca Boeru a parasit armata in 2002 si ca acum traieste intr-un orasel la circa 60 de kilometri de Bucuresti.
Ceausestii se salvau daca ajungeau la Busteni
“Au existat planuri de salvare a lui Ceausescu de catre unii dintre membrii de partid, armata si securitatea statului, insa dictatorul a fost impiedicat sa ajunga in zona orasului Busteni, unde ar fi fost aparat de partizani pana la obtinerea de ajutor extern”, ne-a declarat analistul Silviu Craescu. Acesta a adaugat ca unii dintre membrii de partid care ar fi incercat sa-i salveze pe sotii Ceausescu au pe constiinta o parte din mortii de la Revolutie, fiindca au tras in civili cu arme de foc.
Nicolae Ceausescu vorbea, de la balconul Comitetului Central, despre realizarile “revolutiei socialiste” si ale “societatii socialiste multilateral dezvoltate”, in timp ce in strada, multimile adunate trebuiau sa condamne “actele huliganice” de la Timisoara si sa-si exprime solidaritatea cu conducerea PCR.
Printre urale si scandari se faceau insa tot mai puternic auzite huiduieli si fluieraturi.
Miscari bruste venind dintr-o parte a adunarii si zgomotul unor petarde au transformat manifestatia in haos. Multimea a inceput sa fuga spre strazile din apropiere, abandonand steaguri si tablouri ale lui Nicolae Ceausescu si ale Elenei Ceausescu. Cei mai curajosi au incercat sa se faca ascultati: “Nu plecati oameni buni, acum e momentul, hai sa mergem la Intercontinental”, se auzea. Tot mai multi strigau: “Jos Ceausescu!”, “Jos calaul!”, “Jos analfabeta!”, “Jos cizmarul!”, “Si voi sunteti romani!”.
Imaginea lui Ceausescu din acel moment – cu figura schimonosita de mirare si frica, cu buzele incercand fara succes sa articuleze cateva cuvinte si cu mana dreapta ridicata – a fost transmisa in foarte scurt timp la televiziunile din toata lumea. Cu aceasta imagine se intrerupea transmisia in direct a Televiziunii Romane. Dupa o scurta pauza, Televiziunea si-a reluat transmisia, continuand ca si cum nimic deosebit nu s-ar fi intamplat, cu cateva imagini de inchidere grabita a marii adunari populare din Capitala. Ceausescu mai apucase sa anunte suplimentarea cu cateva sute de lei a salariilor, pensiilor si ajutorului social.
In scurt timp, centrul Capitalei, de la Piata Romana pana la Piata Unirii si de la Piata Kogalniceanu pana la Piata Rosetti, se umplea de demonstranti. In fata hotelului Intercontinental, tinerii ingenuncheau si pastrau momente de reculegere pentru Timisoara. In cateva ore, orasul parea pregatit de lupta. Pe de-o parte, manifestantii, neinarmati si neorganizati, unii cu flori in maini, pe care le ofereau soldatilor, pe de alta parte, militari dotati cu casti si scuturi, aliniati pe strazile centrului Capitalei, tanchete, TAB-uri, trupe USLA, civili inarmati.
S-a tras in multime de pe cladiri, din mijlocul manifestantilor, de pe strazile laterale, de pe tanchete. Unii dintre manifestanti au fost impuscati. Manifestantii erau trantiti la pamant de jeturile puternice de apa din masinile pompierilor, iar in masini ale Militiei erau luati demonstranti si dusi la penitenciarul Jilava.
Pentru a rezista ofensivei, demonstrantii incercau sa se organizeze. In fata restaurantului “Dunarea”, vizavi de Intercontinental, s-a improvizat o baricada, care a devenit sediul provizoriu al revolutionarilor si tinta de atac a fortelor de represiune. La miezul noptii, cand se dezlantuia cu furie represiunea, baricada era distrusa, iar macaralele o demonteaza bucata cu bucata. Pana dupa ora 3.00, s-a tras intens. Spre dimineata, sangele de pe caldaram era spalat, iar Capitala parea pregatita pentru o zi obisnuita.
Ranitii si mortii au fost transportati mai ales la Institutul de Medicina Legala, Spitalul de Urgenta, Spitalul Coltea si sectia de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generala si Directia Sanitara au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul – la fel cum s-a procedat si cu revolutionarii ucisi la Timisoara – de incinerare a cadavrelor, dar acest ordin nu a mai fost executat.
Nicolae Ceausescu, ramas in cladirea Comitetului Central al PCR, era anuntat, in noaptea de 21 spre 22 decembrie, ca miscarea de strada a fost reprimata si zona centrala a Capitalei a fost degajata de manifestanti.
Cateva ore mai tarziu, in 22 decembrie, bucurestenii ieseau din nou in strada, in numar mult mai mare, estimat la cateva zeci de mii, si ocupau piata din fata Comitetului Central al Partidului Comunist, determinandu-l pe Ceausescu sa paraseasca sediul CC cu un elicopter.
……in ghencea s-au tras inspre regimentul 1 mecanizat si au murit soldati nevinovati .marea lor vina a fast ca sau incorporat sa faca stagiul militar si sa revina acasa langa familiile lor dar…..au ajuns intre 4 scanduri da …din cauza din cauza unor ofiteri care au dat un ordin sa se traga in tot ce misca…si acum dupa 25 de ani vreau sa ii multumesc unor ofiteri ai armatei ROMANE care intradevar au stiut cum sa gestioneze situatia din acele momente.domnului colonel OANA MARIN TOATA CINSTEA domnului sergent major STRUGARIU ….AM gfost transferat la televiziune in seara zilei ad 21 decembrie la etajul 11 camera 1111 a fost poate unul din acele momente pe care le am intiparite in memorie in dimineata zilei de 22 am coborit la parterul tv co lada de plastic in care avem piine si cateva batoane de salam cateva pachte de tigari pe cre vroiam sa le dam manifestantilor ca erau in fata sediului la intrarea di str PANGRATI si din multime au venit 2 tipi care au inceput sa dea in noi mpe motive numai de ei stiute am scapat cu fuga inapoi in tv ….pacat ca mor oameni nevinovati pentru care alti profita din plin as mai avea multe de adaugat dar inca am o teama de repercusiuni asupra mea .REGRETE ETERNE TUTUROR CELOR CAZUTI IN ACELE ZILE LA BUCURESTI TIMISOARA CONSTANTA SI IN TOATE ORASELE TARII IN CARE AU FOST VICTIME ATAT CIVILI CAT SI SOLDATI .DUMNEZEU SA II ODIHNEASCA
Am fost prezent in Piata Palatului cand Ceausescu a fugit…n-am mai fost la Lic Lazar cand am vazut atita lume pe strada…asa e, cand a inceput sa fuga lumea dupa explozii,militienii ce faceau cordon si-au scos hainele si sepcile si le aruncau pe jos…vazand acele fete pline de groaza mi s-a umplut pieptul de speranta si hohoteam de emotie si nervi,presupun…strigam-nu fugiti,ramaneti aici,hai dupa el!
Noaptea aceea am petrecut-o la Universitate,la Dunarea.Cand au inceput sa traga in noi am hotarat sa nu ma las,doar nu foloseam la nimic mort.Ne-am refugiat spre Ambasada Americana dupa care am scapat de o ambuscada…realizam din ce in ce mai mult ca norocul era unica arma ce purtam si nu era prea mult…Un baiat cam de varsta mea m-a dus la el acasa unde am dormit pe intuneric ceva ore si cand a iesit soarele ne-am indreptat spre Televiziune.Totul bine pana a ajuns Nicu Ceausescu prins de un grup,intr-un autobuz plin si au intrat toti in Televiziune…Putin timp dupa aceea rafale au obligat blindatele a inainta in cautarea teroristilor si ne-au lasat descoperiti…in jurul meu-o gramada de copii si tineri…au cazut unul dupa altul intr-o secunda si ramasesem doar eu si 3 copilasi de vreo 6-7 ani…i-am luat de maini si i-am tras spre o curte coridor de cam 10 metri,usa vilei era incuiata,am ajuns la capatul coridorului si in dreapta era un intrand,un loc de 2m patrati dupa coltul casei.Odata pusi la adapost am indraznit sa arunc o privire spre strada de unde se auzeau tipicele zgomote de razboi dar mai ales unul se apropia pas cu pas-un blindat.S-a oprit in fata portii pe unde intrasem in urma cu 2-3 minute si spre stupoarea mea indrepta turela spre noi…si a inceput sa scuipe obuze ce se deformau la un metru,in fata noastra…nici unul nu tipam,doar asteptam inghetati sa ne atinga…m-am scuturat in fata sfarsitului inevitabil,nici azi nu stiu de ce…continuam sa refuz a renunta.Privind disperat in jur am zarit o ferestruica pe unde eram convins ca nu incapeam,dar piticii probabil ca da…am spart-o si i-am inghesuit rapid inauntru.Alt punct de inflexiune m-a avantajat si contra pronosticului meu am reusit sa ma catar la inaltimea ferestruicii si m-am aruncat in interior…afara tipau ca teroristii sunt in aceeasi casa…intuneric,nu vedeam mai departe de 1-2 metri…in sfarsit,am ajuns la o usa si am batut…de 2 ori…de 3…pana ne-a deschis o batranica speriata si ne-a permis sa intram in dormitorul sau ce dadea la strada,spre Televiziune.Am dezvelit putin patura din fereastra intr-un coltisor si am contemplat motivul ingrijorarii noastre:toti priveau spre podul vilei in care intraseram.gesticulau violent si strigau…pana am notat zgomote in pod si am inteles ca,de ar fi sa caute o linie de scapare din incercuire,acel sau acei trebuiau sa coboare.Am deschis usa si i-am cerut bunicutei sa incuie din nou…nu-mi amintesc cum a ajuns in mana mea un cutit dar stiu ca deja ma simteam mai bine si ma indreptam spre unicul acces ce conecta cu etajul superior-SCARA.Cand eram pe punct sa ajung la ea…BOOM!Penetreaza o lumina orbitoare in acea intunecime considerata deja amica pasiva.Multimea furioasa se impingea care mai de care grabita sa puna mana pe teroristul ascuns in pod…iar eu,stupefact si cu un cutit in mana!
Pe scurt:hol uman prin care am trecut de la vila pana la televiziune primind pumni din toate directiile…ironia suertei-nu stiu daca au ajuns finalmente in pod…un bun samaritan,un pustan parasutist ce ma castiga la ani cu un punct, probabil,m-a salvat din masina maniei acoperindu-ma cu propiul sau corp si incasand pentru mine…ultimul etaj al Televiziunii ma astepta cu bratele deschise pentru a ingrosa randurile unui grup de suspiciosi,o duzina ce sedeau pe scaune intr-un coridor stramt…comitet de control,pe pamant si pe burta,am avut onoarea sa fiu dezbracat si controlat de Cornel Dinu!Singurul cu un diagnostic real- 18 ani recent cumpliti,murdar precum un purcel- plecat de acasa de 2 zile-nu poate fi securist sau simpatizant al regimului…oricum,nu am fost liberat si alaturi de mine-un brunet frumusel si dichisit cu un palton de foarte buna calitate…alt pustan parasutist,in mijlocul acelui haos plin de indoieli era insarcinatul de a ne pazi…ne-a anuntat cu panica in privire ca daca unul face vreo miscare ciudata va rezolva totul cu o rafala…AK incarcat…frumos viitor si speranta…ma uitam in jurul meu cu atata tensiune de parca erau ultimele clipe si cautam sa ramana gravate toate detaliile…motiv pentru care simturile faceau ore extra si mi-au dezvaluit o scama infima pe pieptul paltonului dichisitului. In fine-dupa 6-7 ore asa,frumuselul a dezvaluit ca era securist,scama era un microfon si cum atacul asteptat nu avea loc datorita lucrului bine facut de parasutisti…si efectul drogului expira…se preda!Peste putin timp am cerut si eu o sedinta cu Seful Statului Major pentru a-i expune un secret…m-au condus acolo,la alt etaj si asteptand pe hol pentru interviu…haos…mi s-a ivit ocazia si am profitat din plin!Ascensor si…jos ma astepta libertatea!
Speranta,iluzia…
Sper sa avem acum,in sfarsit,un presedinte demn de cei ce au murit pentru ca noi sa traim!
Nu mirosea a after-shave. Acesta este mirosul rasuflarii unui diabetic care se afla aprope de coma diabetica (miroase a diluant).
Daca erati acolo cand se tragea,chiar nu puteti sa spuneti cine erau tragatorii???Ce cautau acei copii acolo?Au murit oameni nevinovati(militari,militieni,copii)pentru a jefui unii Romania.
Ajutor extern … de la cine ? Rusii si vesticii de tot soiul au fost implicati in distrugerea regimului; trimiteau arabii “prieteni” sau iranienii ajutor, fara OK-ul rusilor ? Nu ganditi cand preluati aberatiile unora si altora ….