Galerie FOTO: 5 poze

Simona Amanar este una dintre cele mai valoroase gimnaste ale Romaniei, cu un palmares de 17 medalii olimpice si mondiale. Din 2007, Simona face parte din galeria marilor nume ale gimnasticii mondiale, fiind admisa in Hall of Fame.
In prezent, Simona Amanar Tabara locuieste la Timisoara, impreuna cu sotul si baietelul ei in varsta de 6 ani. Fosta gimnasta ocupa functia de vicepresedinte al Federatiei Romane de Gimastica si, in paralel, de cadru universitar la Facultatea de Vest din Timisoara. Pentru ca ii plac foarte mult copiii, Simona lucreaza si la o gradinita particulara.
Eleonora Boghian a intalnit-o pe Simona Amanar Tabara la Constanta, acolo unde au povestit despre “copilul Simona Amanar”, despre “mamica Simona Amanar”, despre planuri de viitor si despre gimnastica romaneasca la timpul prezent.

Rep: Bine te-am gasit, Simona! Cum a fost astazi?
- A fost o zi incarcata, cu prieteni, cu fini, cu nasi, cu prieteni apropiati din gimnastica si fiind doar doua zile foarte scurte aici la Constanta, incerc sa ma intalnesc cu prieteni apropiati si sa petrec cat mai mult timp alaturi de cei dragi.
Rep: Sa ne intoarcem pentru cateva momente in timp. De ce ai ales gimnastica?
-Eram foarte mica, cei care au ales acest sport au fost parintii, modelul lor fiind Nadia Comaneci. Mama a iubit foarte mult gimnastica, iar la vremea aceea a spus de ce nu sa incerce si cu mine! Mai tarziu, nu ne-a parut rau nici mie, nici lor.
Rep: Cum a fost prima data cand ai intrat intr-o sala de gimnastica?
Cand am vazut groapa cu bureti si aparatele mi s-a parut totul o joaca. Nu mai vazusem niciodata asa ceva, am inceput sa sar peste bureti, sa ma rostogolesc. In groapa aceea mare plina cu bureti de toate culorile si de toate formele, am inceput sa desenez, sa citesc din bureti, sa fac tot felul de papusele. Acolo mi-am ratacit foarte multe lucruri, mi-am pierdut o gramada de ciorapi, clame si agrafe.
Rep: Ca in orice alt sport, in gimnastica e nevoie de foarte multa munca si timp pentru antrenamente. Ai mai avut timp pentru joaca?
De foarte putine ori. Dar erau momente cand, impreuna cu colegele, ne ascundeam de antrenoare si nu ne gasea  nimeni. Pentru mine colegele au fost ca niste surori, am petrecut mult timp impreuna, atat cu cele de la Constanta cat si cu colegele de la Deva.
Rep: Care a fost cel mai frumos moment din intreaga cariera de gimnasta?
Cel mai frumos moment a fost cand am luat medalia olimpica in ‘96 la sarituri (Jocurile Olimpice de la Atlanta – n.r.). A urmat Sydney, cred ca toata lumea isi aminteste acel podium de trei pentru Romania, care a facut istorie.
Apoi, dupa ce m-am lasat de gimnastica in perioada 2000-2001, am primit trofeul World Sport Awards, un fel de Oscar in sport, pentru cea mai buna gimnasta din lume la sectiunea Open. Sunt a doua romanca dupa Nadia Comaneci care are acest trofeu.
Un alt moment minunat s-a petrecut in mai anul trecut, cand am fost inclusa in Hall of Fame, alaturi de Nadia Comaneci si alte nume ale gimnasticii mondiale. Pentru mine a fost ceva deosebit, poate cel mai frumos moment din viata mea. As aminti si un eveniment recent care s-a petrecut la sfarsitul lunii iulie 2008: Casa Campionilor mi-a inmanat trofeul “Campioni de legenda. A fost un moment important din viata mea, un moment care demonstreaza ca inca nu am fost uitata nici de cei dragi, nici de oamenii importanti din lumea sportului.
Rep: Cu ce gand ti-ai incheiat cariera?
Am ramas in continuare alaturi de gimnastica ca vicepresedinte al Federatiei Romane de Gimnastica, in prezent ne ocupam de organizarea concursurilor de gimnastica din tara, in special cele din Timisoara. Sunt in continuare alaturi de fete, pentru ca stiu ce inseamna sa fii gimnasta, ce inseamna sa practici un sport de performanta. De cate ori am ocazia merg la Deva sa le vad, sa le incurajez, sa fiu alaturi de ele. Imi doresc sa fac mai mult, si incerc sa le incurajez cam cum as fi dorit eu pe vremea aceea sa fiu incurajata.
Rep: Intre familie si cariera, cum reusesti sa-ti imparti viata?
Reusesc sa am timp de familie, mai ales de copilul meu in varsta de 6 ani, care este medalia cea mai de pret. Sunt cadru universitar la Facultatea de Vest din Timisoara, lucrez si la o gradinita, cu toate astea am timp liber si pentru familie.
Iubesc foarte mult copiii, de aceea am acceptat sa lucrez la gradinita. Al meu face tenis, merge la inot, stie deja sa schieze. Incerc sa-l invat din toate sporturile cate putin si mi-ar placea sa faca un sport de performanta. Imi doresc sa faca tenis, un sport diferit fata de ceea ce am facut eu, un sport frumos, elegant. Nu-l voi obliga, las la alegerea lui, insa faptul ca eu am facut sport de performanta si am ajuns sus ma face sa-mi doresc acelasi lucru si pentru el.
Rep: Pierre de Coubertain  spunea ca nu este important sa castigi ci sa participi. Ce conteaza mai mult in sport?
La ora actuala nu mai este important sa participi, acum este important sa castigi. Oricine poate sa participe la orice Campionat Mondial, dar este cu mult mai greu sa castigi si totodata sa te mentii la nivel inalt.
Rep: Cum vezi gimnastica romaneasca in acest moment?
Sunt optimista. Pe vremea mea, cand plecam la competitii, fie ca era vorba de un Campionat Mondial sau de Jocurile Olimpice, de fiecare data am pornit cu fruntea sus, optimisti si cu gandul sa castigam. Exact de asta avem nevoie : sa castigam, sa plecam cu fruntea sus, sa fim increzatori. Daca iti faci treaba, poti castiga!
Rep: Ce planuri de viitor ai?
In viitorul apropiat doresc sa ma inscriu la doctorat, este una din marile mele prioritati. Apoi imi doresc sa am propria afacere. Cred ca m-as orienta spre o gradinita, o sala de fitness sau un hotel. Locuiesc in Timisoara de aproape zece ani, familia mea este acolo, sotul, copilul, ma simt timisoreanca si imi doresc sa pornesc propria afacere tot in Timisoara.
Rep: Un gand pentru proaspata publicatie Mondo News?
Le urez succes. Imi doresc sa aiba mai multe sporturi nu numai fotbal, sa vad informatii din toate sporturile, pentru ca exista sportivi de valoare si in alte sporturi, chiar medaliati care nu sunt bagati suficient in seama. Va urez mult mult succes!