Muzeul Theodor Pallady, intr-un Bucuresti mult prea agitat

...Strada Spatari, nr. 22. O strada cu cladiri vechi de 50 - 100 de ani, o strada ce inca mai pastreaza atmosfera de Bucuresti interbelic. Este una dintre cele mai linistite si mai frumoase strazi din cate are Capitala.

Fiecare casa isi are povestea ei ... Am fost absolut fascinata de casele ce-si duceau, calme si triste, existenta.

Ajung la numarul 22. In fata ochilor apare o  oaza verde, o casa in stil neoromanesc pur, cu o gradina de vis. Portile deschise, ca-ntotdeauna ... Aleile pietruite imi indreapta pasii spre intrarea in muzeu. “Documentatia” de acasa imi este foarte folositoare acum, pentru ca nu exista un istoric al cladirii.

Construita pe la 1750-1760, casa Melik (care adaposteste acum muzeul Theodor Pallady) este cea mai veche cladire civila din Bucuresti, care s-a pastrat in forma ei originala.

Denumirea e pastrata de la arhitectul Iacob Melik care s-a ocupat de prima renovare a cladirii si care a locuit aici cu familia. Datand din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ea este caracteristica pentru arhitectura civila traditionala romaneasca prin cerdacul de la etaj, inchis cu geamuri, scara interioara din lemn sau acoperisul cu streasina lata. Casa pastreaza elementele unei case taranesti: pivnita inalta, cerdac inchis cu geamuri.

Din 1994, casa detine colectia Serafina si Gheorghe Raut si muzeul Theodor Pallady.

Alaturi de lucrarile marelui pictor, colectia soţilor Raut prezinta pictura europeana din secolele XVI-XIX (franceza - Lubin Baugin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, olandeza - Jan van de Capelle, engleza, spaniola, romaneasca), sculptura antica greco-romana, egipteana, indiana, dar si sculptura renascentista italiana si franceza, textile, piese de mobilier, ceramica orientala si alte obiecte de arta decorativa. O ladita pentru argintarie, o oglinda, un ceas sau un bufet, toate atrag atentia prin minutiozitatea cu care au fost lucrate, prin atmosfera de epoca pe care o pastreaza.

In ceea ce priveste colectia Pallady, periodic sunt expuse desene, schite, gravuri si picturi ale artistului. Nuduri, naturi statice, peisaje parisiene, un autoportret si cateva portrete remarcabile, crochiuri si schite diverse – toate ne introduc in lumea celui ce a fost ucenic al lui Gustave Moreau si al lui Pierre Puvis de Chavannes.

Acesta ar fi singurul “minus” pe care il pot semnala muzeului: nu exista nicio fisa biografica a lui Pallady, niciun istoric al cladirii. In rest, e o oaza, un colt de liniste binevenit oricand

Ramanem cu notiunile deja stiute despre prietenul bun al lui Matisse, Pallady.

Nascut la Iasi, in 1871, acesta provine dintr-o familie de boieri moldoveni, mama avand sange cantacuzin. A inceput studiile universitare de inginerie la Bucuresti, a continuat studiile la Dresda. A studiat la Belle-Arte, in Bucuresti.

In tablourile sale se resimt influente ale Scolii germane, ale curentului Art Nouveau, dar si accente fove. Majoritatea acestor influente au fost preluate in perioada de formare pariziana.

“ Nu sunt modern, sunt din toate timpurile.”, spunea chiar el. Victor Eftimiu il numeste “cel mai intelectual dintre artistii romani”. Lucrarile sale se regasesc si la centrul de arte din Lakewood, Ohio, SUA. In 2007 a fost cel mai vandut pictor roman.

Data fiind valoarea incontestabila a pictorului, va inchipuiti bucuria pe care o resimte fiecare in momentul in care vede in fata ochilor unul din cele mai cunoscute tablouri ale lui : “Vedere din Place Dauphine”. Acest tablou e chiar la intrarea in muzeu, la parter. Un fel de oficiu de primire, daca se poate numi asa. Un peisaj surprins pe malul Senei ce face trimitere la Sisley, dar mai ales la coloritul lui Matisse, unul din foarte bunii prieteni pe care i-a avut Pallady.

Gradina muzeului, un colt verde in acest Bucuresti gri, prafuit, are, pe langa multimea de flori, o statuie a pictorului, ce ii surprinde foarte bine caracterele generale.

Concluzionand, daca veti  sa va oferiti cand si cand un moment de liniste, un loc primitor si un colt al artelor numai bun de relaxare, acest muzeu este solutia perfecta. Bucurati-va de tot ce veti vedea, plimbati-va ochii si ... mintea. Inchipuiti-va ca traiti in alta epoca, dar in acelasi Bucuresti! Plimbati-va si pe strazile de langa strada Spatarului. Cladirile va vor bucura privirea.

Sursa foto: Muzeul National de Arta